Draga mamei

Steluta Ioanei

Sarbatorile Craciunului, prilej de bucurie si inaltare spirituala, se apropie din nou. Cu ele, de ficare data, vine un noian de amintiri. Toate cu tine, cu noi toti impreuna, uniti sufleteste in jurul Pomului de Craciun, impodobit cu iubire si vise de viitor. Care s-au prabusit. A ramas doar steluta aurie din varful bradului. Este steluta ta, esti tu insati, sufletelul tau neasemuit de frumos, care ne priveste pe toti de sus cu intelegere si iubire, de care numai tu esti capabila sa simti.

Craciunul s-a perindat de cinci ori, dar niciodata n-a mai fost la fel ca inainte. Tu ai reprezentat pentru mine permanenta, legatura care niciodata nu va disparea, legatura mea cu viata in sine. Din fericire, si in mod paradoxal, golul ramas a fost inlocuit cu o iubire nepamanteana, care creste pe zi ce trece si care atinge fiecare moment din viata mea. Ma aflu intre Cer si Pamant, legata de tine prin fire nevazute, dar simtite cu intensitate. Stiu ca existi, stiu ca traiesti, stiu ca esti cu noi si noi cu tine, oriunde ne aflam. Uneori acest sentiment este coplesitor, atat de inalt, incat sunt sigura ca te ajunge oriunde esti. Si esti. Si asta ma mangaie.

Numai gandul ca ne vom reintalni candva imi da putere sa merg mai departe. Senzatia coplesitoare de unire in eternitate imi umple sufletul si viata in mod miraculos.

Copilul meu drag, te iubesc nespus.
Mama