Ioana’s love: Water & Rocks

Transformare – Poveste despre suflet si pentru suflet

Imi imaginez un izvor care tasneste din adancul Pamantului. Apa contine energia fara inceput si fara sfarsit acumulata de Pamant din Eternitate. In timp ce firicelul de apa isi face loc cu grija printre pietre, plante si radacini de pomi, el e mic si timid. Stie ca a pornit la drum, dar nu stie incotro se indreapta. Stie doar ca e intr-un mediu prietenos, toate imprejur sunt inrudite cu el si cu Spiritul Apei si al Pamantului.

Imi imaginez ca acest firicel de apa contine niste destine, omenesti probabil, putine insa, care au gasit in ele puterea sa se ridice deasupra conditiei lor, contopindu-se cu apa divina. Pe drum, alte izvoare isi fac cale, unindu-se intre ele. Acum si alte destine se alatura acestui suvoi. Toti vor sa ajunga la Oceanul cel Mare, unde e pace si armonie cu toti si cu toate.

Traseul e anevoios, din cand in cand apa cu destine trebuie sa treaca peste niste bariere, se formeaza o cascada. Cascada se framanta, apa se involbureaza si atrage alte destine zbuciumate. Dupa ce trece furtuna cascadei, apa si sufletele sau destinele se linistesc si se odihnesc, dar raul isi urmeaza cursul sau destinul. Uneori se revarsa si tot mai multe destine sunt atrase atunci cand revarsarea se retrage. Parca e o chemare tainica si misterioasa a Apei si a Pamantului.

Unele suflete se intreaba: cum am ajuns aici? NU STIU. Dar ma simt bine. Simt ca intr-adevar traiesc. Nu stiu cum, dar mi-am gasit linistea. Am primit puterea de la izvor?, de la PAMANT?, de unde? NU STIU. Dar ma simt bine. Sunt impreuna cu altii. Nu stiu cu cine.

Azi am ajuns la ocean. Este intins, nesfarsit, cald, cu valuri blande care parca canta un cantec. Stai putin… Parca-l recunosc. E un cantec vechi, de demult, care atinge niste corzi ascunse din mine si incep sa cant si eu, un cantec care-mi aduce vag aminte de ceva… nu stiu de ce anume.

Am ajuns. Sufletul mi-e plin de bucurie.
NU STIU DE CE.

Message from mama.